Intrând în stâlp cu un Matiz,
Şoferul ieşind prin parbriz,
A spus doar câteva cuvinte:
- Să meargă viaţa înainte!
de Radu Florea
Se afișează postările cu eticheta viaţa. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta viaţa. Afișați toate postările
Reţetă
1. Viaţa mea e-o îngheţată
Cu pepene galben şi-alune,
Scăldată în ciocolată,
Cu topping de mure şi prune...
2. Viaţa mea e o salată
Ce-n zile, ani, se pierde;
Cu roşii dulci ornată,
Şi plâns de ceapă verde.
3. Viaţa mea e-un măr de vară
Dulce – acrişor,
Uitat de sori în seară,
În zi ferit de nor...
4. Viaţa mea e un ghiveci
De sosuri şi legume,
Ornată cu ciuperci
Şi sarea de pe lume...
5. Viaţa mea-i sirop de brad
Păzit de boli, răceală
Cam dulce, aromat,
Dar bun un strop pe seară.
6. Viaţa mea e-un mix ferice
De crude şi de coapte...
În care răul-îl stinge
Cafeaua mea cu lapte...
de Gabriela Chişcari
Cu pepene galben şi-alune,
Scăldată în ciocolată,
Cu topping de mure şi prune...
2. Viaţa mea e o salată
Ce-n zile, ani, se pierde;
Cu roşii dulci ornată,
Şi plâns de ceapă verde.
3. Viaţa mea e-un măr de vară
Dulce – acrişor,
Uitat de sori în seară,
În zi ferit de nor...
4. Viaţa mea e un ghiveci
De sosuri şi legume,
Ornată cu ciuperci
Şi sarea de pe lume...
5. Viaţa mea-i sirop de brad
Păzit de boli, răceală
Cam dulce, aromat,
Dar bun un strop pe seară.
6. Viaţa mea e-un mix ferice
De crude şi de coapte...
În care răul-îl stinge
Cafeaua mea cu lapte...
de Gabriela Chişcari
Viaţa
Teoria mea-i uşoară:
Toată viaţa e o scară
Pe care, ca şi la moară,
Toţi o urcă şi-o coboară.
de Constantin Tănase
Toată viaţa e o scară
Pe care, ca şi la moară,
Toţi o urcă şi-o coboară.
de Constantin Tănase
Trenul Vieţii
Un lung tren ne pare viaţa.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit şi când.
Fericirile sunt halte,
Unde stăm cât un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.
Iar durerile sunt staţii
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerabdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo ţintă ce-o dorim.
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe şi dureri,
Noi trăim hrăniţi de visuri
Şi-nsetaţi după placeri.
Mulţi copii voioşi se urcă.
Câţi în drum n-am întâlnit,
Iar câte un bătran coboară,
Trist şi frânt, sau istovit.
Vine-odată însă vremea,
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?
Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarne VEŞNICIEI:
Am trăit şi n-am ştiut
de Traian Dorz
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit şi când.
Fericirile sunt halte,
Unde stăm cât un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.
Iar durerile sunt staţii
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerabdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo ţintă ce-o dorim.
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe şi dureri,
Noi trăim hrăniţi de visuri
Şi-nsetaţi după placeri.
Mulţi copii voioşi se urcă.
Câţi în drum n-am întâlnit,
Iar câte un bătran coboară,
Trist şi frânt, sau istovit.
Vine-odată însă vremea,
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?
Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarne VEŞNICIEI:
Am trăit şi n-am ştiut
de Traian Dorz
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



