Credeţi c-am rămas ca proştii?!
Nu uitaţi c-aici, acasă.
Au rămas părinţii voştri.
Suntem fraieri?! E-o minciună,
Total neadevărat.
Dacă viaţa era bună
Nici voi n-aţi mai fi plecat.
Am rămas sperând că poate
O putem schimba cumva
Şi luptăm că din păcate
Nu ne-o schimbă altcineva.
Eu nu o să plec niciunde,
Ţara asta-i cuibul meu.
Am rămas s-aveţi voi unde
Să veniţi când vă e greu.
de Filcea Sebastian Andrei
