La o casă de ţărani
Şi păzea ograda toată
Făra nici un fel de bani.
Când îi arunca stăpânul
Mămăligă sau vreun os,
El sărea să-i pupe mâna
Şi îi mulţumea frumos.
De erai copil cuminte,
Trebuia numai să-l strigi,
Că venea la tine iute
Şi din coada-ţi dă covrigi.
Răii toţi de pe pământ
Aveau teamă de căţel;
De nu crezi al meu cuvânt,
Mergi şi-ntreabă-l chiar pe el.
Dar pe-acolo pe la ţară,
Eu nu cred că-l mai găseşti,
Că s-a angajat din mai
La GUVERN în Bucureşti.
