Femeia curvă

Nu-mi plac pe lume şi îi iau la rost
Femeia curvă şi bărbatul prost".

Femeia curvă nu are ruşine
E-n stare să se culce cu oricine.

Îşi pîngăreşte sufletul şi trupul
Cînd intră în călduri, urlă ca lupul.

Ea are doar un gînd: cum să înşele
Şi urmele trădării să le spele.

Are bărbat, dar şi cîţiva amanţi
De-a valma - poliţişti şi traficanţi.

De e nevasta unui general
Şoferul e măgarul ideal.

Ce teatru joacă! Şi ce sfîntă pare!
Fără bărbatul ei te juri că moare!

Face mîncare, calcă, spală vase
L-a-mbrobodit cu vorbe drăgăstoase.

Dar cînd în pat cu el se tăvăleşte
Nemernica la altul se gîndeşte.

Şi-n mintea cu IQ sărac şi nul
O călăreşte-atunci un alt mascul.

Această scenă zilnic se repetă
În tot mai multe locuri pe Planetă.

Roasă de pofte, ca un animal
Ea dogoreşte, vai, ca un furnal.


Şi primitivă, ca un drac senil,
Compară, critic, cine-i mai viril.

Apoi pîndeşte clipa s-o zbughească
Pe unul din amanţi să-i întîlnească.

Ba uneori, cînd soţul nu-i acasă
Neruşinata-l bagă şi în casă.

Emoţia e mare, dulce-i riscul
Face şpagat, de-i sare şi meniscul.

Aud vecinii ţipetele ei
Însă în loc s-o toarne, vor şi ei!

Îl pune pe ibovnic şi la masă
Îi dă halatul soţului, ce-i pasă?

Stau hăndrălăii, bucuroşi, la coadă
Să o muncească, pînă o deznoadă.

Şi cînd încornoratul vine-acasă
E mai candidă decît o mireasă.

Nici usturoi, putoarea, n-a mîncat
Nu ştie, el, ce ştie-ntregul sat.

Toţi sînt complici, printr-o tăcere laşă
Poftind, şi ei, muierea cea iabraşă.

N-are nimica sfînt acest curvoi
E scroafa ce se scaldă în noroi.


În zori de zi, nebuna dă cu banul
Latrina Publică îşi face planul.

Al cui e rîndul? Prospătură oare?
Joacă acasă, sau în deplasare?

Nu poate nici o zi să se abţină
Are cisterne de foliculină.

Dă telefoane, viciul o îmbie
Îşi pune cea mai fină lenjerie.

Apoi aleargă sprinten, ca din puşcă
A evadat din casa ca o cuşcă.

Eşarfe colorate, ruj, rimel
Şi-o adiere de parfum rebel.

Nechează ca o iapă fără frîu
Ar trece marea ca pe un pîrîu.

Tot sîngele îi fiebe, n-are frică
Şi pîntecul cel lacom o furnică.

Nici popii cu aghiasmă şi cu cruce
N-o-ntorc din drumul care-n foc o duce.

Transpiră, în delir, ca la galere
Docilă, face tot ce i se cere.

Aude în urechi vorbe porcoase
E excitată-n carne şi în oase.


Fiori electrici îi frămîntă splina
Nu e Dalila - este Mesalina.

În ea se luptă legiuni de draci
N-o poţi salva şi nu ai ce să faci.

Gonflabilă pompată scurt şi des
Îşi trece tot mai mulţi în palmares.

Asemenea bordeluri ambulante
Nu sînt neveste, nu sînt nici amante.

Sînt creaturi de-a dreptul infernale
E mai prudent să nu le stai în cale.

Distrug familii, calcă pe cadavre
Nu merită doi bani aceste javre.

Femeia curvă nu are scăpare
Ea n-are creier - are doar ovare.

Ea e stricată pînă într-atît
Că putrezeşte, mirosind urît.

Nu-i pasă nici de boli, nici de scandal
Nici c-o fac poştă şuţii din canal.

Isterică, ea îşi trăieşte clipa
Fără să-i simtă Iadului aripa.

Fără să înţeleagă, nimfomana
Că s-a făcut amanta lui Satana...
            de Corneliu Vadim Tudor

Google+