Un cătel

Un căţel trăia odată
La o casă de ţărani









Şi păzea ograda toată
Făra nici un fel de bani.

Când îi arunca stăpânul












Mămăligă sau vreun os,
El sărea să-i pupe mâna
Şi îi mulţumea frumos.









De erai copil cuminte,
Trebuia numai să-l strigi,
Că venea la tine iute
Şi din coada-ţi dă covrigi.








Răii toţi de pe pământ
Aveau teamă de căţel;








De nu crezi al meu cuvânt,
Mergi şi-ntreabă-l chiar pe el.









Dar pe-acolo pe la ţară,







Eu nu cred că-l mai găseşti,
Că s-a angajat din mai
La GUVERN în Bucureşti.


Google+